Fenicul de Florenta - Finochio

Fenicul de Florenta – (radacina de 1-2 ani) Feniculul, folosit deja din Antichitate, atat in bazinul mediteranean, cat si in Asia, cultivat astazi pe toate continentele, seamana, ca aroma si infatisare, pe de o parte cu anasonul si mararul, iar pe de alta cu chimionul si chimenul, toate facand parte din familia Apiaceae (Umbeliferae). Este interesanta denumirea greceasca, marathon, care trimite la maratonul din Grecia Antica.
Antidot stravechi, folosit si in bucatarie Daca in China Antica, unde era foarte popular, era folosit ca antidot impotriva muscaturilor de sarpe, egiptenii si romanii ii cunosteau calitatile stomahice si antitoxice. Impreuna cu mararul era folosit pentru prepararea asa-numitei "ape impotriva colicilor" si era utilizat in curele de slabire datorita senzatiei de satietate pe care o confera. In perioada medievala a fost cultivat in manastiri, ceea ce i-a crescut foarte mult popularitatea. Era considerat o planta magica, era utilizat impotriva vrajitoarelor.
Este folosit in multe bucatarii traditionale din Iran, India, Kashmir, Sri Lanka, in amestecul panch pharon din Bengal, wu xiang fen (Chinese five spice powder) din China, la prepararea muraturilor si a otetului si painii aromate in Europa centrala; Practic, intreaga planta este comestibila. Fructele, in mod eronat numite de multe ori seminte, in afara de valoarea lor fitoterapeutica, reprezinta si un foarte apreciat condiment, putand fi folosite atat intregi, cat si macinate. Dar trebuiesc pastrate in recipiente bine inchise, ferite de umezeala si de lumina. Polenul are o aroma subtila, mai putin dulce. Foarte scump si destul de rar, polenul de fenicul este comercializat in Italia si SUA sub numele de "condimentul ingerilor". Frunzele si tulpina pot fi mancate ca legume. Depinde insa de specie. O tulpina carnoasa si gustoasa are feniculul de Florenta sau finocchio. Feniculul este o specie ierbacee bienala sau perena cu inaltimea de 1-2,5 m, foarte ramificata, incepand de la baza, cu tulpina cilindrica, dreapta, fin striata. Frunzele alungit-triunghiulare sunt penat-sectate cu segmente fine si cu o teaca foarte dezvoltata. Florile aromatice, cu cinci petale mici, galben-aurii sunt grupate cate 10-20 in umbele mari, terminale. Se aseamana cu mararul cu care se poate poleniza incrucisat, rezultand seminte lipsite de aroma, motiv pentru care nu trebuiesc cultivate impreuna. Fructele, denumite de obicei in mod eronat seminte, cu gust dulceag usor mentolat si miros aromat, caracteristic si placut (asemanator, dar mai bland ca anasonul), sunt formate din doua achene, usor arcuite sau drepte, fiind marcate de 5 coaste longitudinale foarte proeminente. Micute, ele au o lungime de 4-10 mm si o grosime de 1,5-4 mm. Achenele sunt de culoare cenusiu-verzuie pana la brun-verzui, iar coastele longitudinale sunt galben-verzui. Feniculul infloreste din iulie pana in septembrie. Fructele se recolteaza, pe masura ce se coc, doar la completa lor maturitate, mai intai cele de pe inflorescentele superioare, apoi celelalte. Dupa uscare sunt verzi, iar cele de buna calitate - de un verde stralucitor. Datorita florilor foarte frumoase care dureaza mult timp, feniculul este folosit si ca "planta de bordura", el permitand imbinarea placutului cu utilul. Fructele sunt bogate in ulei volatil (2%-6%) din care 50-70% trans-anetol cu gust dulce, continuand cu fenchon cu gust de camfor, camfen, limonen, felandren, alfa si µ - pinen, astragol, lipide, aleurona, derivati cumarinici, flavonoide, albumine, zaharuri substante minerale, mucilagii, ceruri, stigmasterina, substante amare. Feniculul este un antiseptic, carminativ (absoarbe gazele linistind astfel crampele), sedativ, antiinflamator, spasmolitic asupra musculaturii netede, analgezic in cazul colicilor, galactogog (stimuleaza secretia laptelui), antispastic, expectorant cu calitati stomahice, antitoxice, diuretice, calmeaza spasmele muschilor bronsici linistind tusea convulsiva si astmatica. Feniculul are o actiune estrogena datorita dianetolului si fotoanetololului si este un bun adjuvant in cazul diabetului. Uleiul esential are o usoara actiune antifungica asupra dermatofitilor din genul Trichophyton si Microsporum. Frunzele contin un principiu hipotensiv. In medicina veterinara se prepara un decoct din intreaga planta si se administreaza ca eupeptic si galactogen. Semintele ramase dupa extragerea uleiului volatil pot fi utilizate ca furaje concentrate pentru vacile de lapte. Prin depasirea dozelor terapeutice survin aceleasi efecte ca in cazul fructelor de anason. Feniculul este contraindicat in ulcerul gastric si duodenal, in enterocolite cronice si acute. Foarte rar apar reactii alergice cutanate, gastrice si intestinale. Feniculul este utilizat si in homeopatie, cu rezultate bune pentru tuse, astm, inapetenta si balonari, dar si pentru ochi si pentru cresterea secretiei de lapte. In cazul bronsitei se foloseste sub forma de comprese sau de inhalatii, dar si pentru gargara, usurand expectoratia si calmand inflamatiile gatului. Este utilizat, de asemenea, in cazul laringitei, amigdalitei, faringitei, bronsitei, astmului bronsic, tusei convulsive. Spalaturile si compresele oculare cu ceai de fenicul odihnesc si intaresc ochii obositi, maresc acuitatea vizuala, combat blefarita si conjunctivita si au o actiune antiseptica si antiinflamatoare. Este folosit pentru ingrijirea pielii uscate si calmarea pielii iritate, dar si impotriva hematoamelor, avand o larga utilizare in cosmetica. Uleiul de masaj ajuta la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor, edemelor, durerilor reumatice. Lasa pielea elastica, neteda, fiind excelent factor relaxare. Cercetatorii de la Universitatea din Texas au descoperit ca anetolul, un fitonutrient antiinflamator ce impiedica transformarea celulelor normale in celule canceroase, se gaseste din belsug in compozitia feniculului.
Uleiul de fenicul confera o stare de confort si de multumire, fiind util pentru persoanele nervoase, iritabile sau care au retineri in a se exterioriza (ceea ce risca sa conduca in timp la lipsa de entuziasm, la frica de comunicare si la teama de experiente noi). Nu putem neglija nici actiunea hormonala care permite regularizarea ciclului menstrual, in special cand acesta este insotit de crampe dureroase, si diminuarea stresului premenstrual. Este important pentru reglarea unor disfuncţii ale glandelor mamare, in special pentru creşterea cantitatii de lapte la tinerele mame. Dar, poate, cel mai spectaculos efect il constituie mărirea sânilor, reducerea ritmului de creştere a pilozitatilor si catifelarea pielii. La menopauza reduce simptomele neplăcute cauzate de fluctuaţiile hormonale, dar si riscul de osteoporoza. Este folosit ca adjuvant in cazul intoxicatiilor cu plante sau ciuperci toxice si reduce considerabil efectul toxic al alcoolului. Este util in cazul infectiilor renale si urinare, a pancreatitei, apendicitei, a prolapsului colonului, in profilaxia hemoroizilor in cazul insuficientei cardiace cu edem, a anorexiei, precum si in anumite tulburari neurovegetative. Insa, fara indoiala, cea mai larga utilizare o are in tratarea si prevenirea indigestiilor, enterocolitei, a colicilor, balonarilor, a constipatiei, a digestiei lente, a indigestiei pe fond nervos sau dupa o masa copioasa. Este un bun digestiv si vermifug, un tonic gastric, combate atonia digestiva si este folosit inclusiv in tratamentul colonului iritabil. In tulburări digestive, ceaiul de fenicul linişteste spasmele stomacului /intestinelor, calmând dureri, restabilind apetit, fiind folosit inclusiv la copiii mici.